Sorin Cârţu a mărturisit că nu este foarte priceput în utilizarea calculatorului, dar a explicat că „hardul“ său personal are o capacitate foarte mare de stocare şi îl ajută să se descurce în orice situaţie.
„Adevărul": Domnule Cârţu, cum miroase un blat?
Sorin Cârţu: Nu vă pot spune exact, dar în orice caz, nu miroase bine. Am peste 30 de ani petrecuţi în fotbal şi vă daţi seamă că pot să miros unul. Am un feeling, îl simt. E însă greu de demonstrat. Numai fraierul de Penescu a putut să facă o astfel de demonstraţie. E singurul care a confirmat anumite bănuieli, prin faptul că s-a înregistrat...
Ca jucător, ce antrenor v-a necăjit cel mai tare?
Nea Gică Scăeşteanu, care îmi era antrenor la juniorii Universităţii. Eu eram răsfăţatul grupei şi am jonglat cu o minge până am dat cu ea în faţa unei maşini şi am spart-o. Asta nu înseamnă mare lucru acum, dar atunci era de rău să faci un asemenea lucru, întrucât aveam doar patru sau cinci baloane în total. Am fost certat, am primit câteva castane şi nu mi-a convenit deloc. Din ziua următoare nu am mai venit la antrenament, m-am dus la alt club.
Care este cel mai "criminal" patron dintre toţi cei cu care aţi lucrat?
Cam toţi care m-au angajat au avut câteva ceva aparte. Cele mai interesante amintiri le am însă de la Dinel Staicu. I-am spus la un moment dat că mi-ar trebui unul sau doi atacanţi, iar el mi-a explicat că trebuie să-l reprofilez pe Daouda. Îl văzuse puternic şi credea că poate sparge orice defensivă adversă.
Cea mai tare perlă spusă vreodată de un personaj din fotbalul românesc?
Sunt multe, foarte multe. Cele mai tari sunt însă cele ale lui Claudiu Răducanu, pe care eu l-am avut jucător.
E vreuna care v-a plăcut cel mai mult?
(Râde) Este, dar nu am laptopul la mine acum...
Apropo, cum vă descurcaţi cu laptopul?
Nu sunt un foarte bun utiliza
