Binefacerile televiziunii

Cronicarul e tot mai convins că cine şi-a făcut din televizor un tabiet e un spirit masochist care adoră să fie scuipat în faţă de fiecare dată cînd apasă pe butonul de pornire. Altfel nu-şi poate explica audienţa de care au parte nişte emisiuni care, judecate din unghiul unei elementare exigenţe de gust, sînt de o scîrboşenie care nu lasă loc de discuţii. E de prisos să dăm nume şi exemple, căci aproape totul pe posturile româneşti e de un prost-gust copleşitor. De aceea, cui vrea la sfîrşitul săptămînii să-şi petreacă orele serii într-o ambianţă plăcută Cronicarul îi recomandă să nu dea drumul pentru nimic în lume la televizor. Altminteri, într-un sfert de oră va fi cu nervii praf sub avalanşa unor abracadabrante privelişti: filme idioate, talkshow-uri stupefiante şi interminabilele discuţii despre fotbal sau accidente de maşini. De mult nu se mai pune problema de inteligenţă, ci de lipsa de scrupule a celor care vînează rating-uri peste rating-uri, în dauna oricărei tresăriri de spirit.

Dar întorcîndu-ne la cărţi şi literatură, intuiţia Cronicarului e că cine s-a obişnut cu televizorul nu poate avea o dispoziţie prielnică lecturii, de aici agramatismul galopant în rîndul tinerelor generaţii. Şi fenomenul este evident nu doar la tineri, dar chiar la maturii care, odinioară, deschideau o carte, bucurîndu-se de atmosfera ei. Astăzi nu te poţi bucura de o carte decît dacă îţi fereşti ochii de monitorul colorat. Nil medium est, adică nu e soluţie de mijloc între cele două. Din păcate.

Recensământ viciat de procedură

În presa românească abundă zilele acestea materialele despre recensământul populaţiei, aflat în plină desfăşurare. Din păcate, în afară de ştirile tehnice privind progresul cantitativ al fenomenului şi de cele anecdotice – un recenzor a fost sechestrat în Vrancea pentru că respondentul