Interviu cu Mircea M. Ionescu, directorul Teatrului ”Tudor Vianu” din Giurgiu
La Giurgiu, destinul unui teatru s-a conjugat cu destinul unui om pasionat de teatru... O trăire comună, la infinitiv: a fi tu însuţi, prin tine însuţi... În această frumoasă ecuaţie, omul este apreciatul dramaturg, cronicar sportiv şi realizator de emisiuni tv, Mircea M. Ionescu. Are 15 cărţi publicate şi 13 piese montate pe scena teatrelor din România... şi multe premii. De mai bine de un an, pasiunea sa pentru teatru s-a convertit într-un autentic "jurnal de bord" în lumea Thaliei - în care este personajul ferm, riguros, corect, în căutarea teatrului ideal. Avantaj: publicul şi, desigur, instituţia pe care o conduce - Teatrul Valah din Giurgiu, care a dobândit, la propunerea sa, patronimicul "Tudor Vianu"...
Surprinzător pentru un teatru de provincie, instituţia este bogată în spaţii destinate spectacolelor: Sala Mare (430 de locuri), Sala Studio (87 de locuri) şi Cafeneaua Artiştilor (amenajată într-o fostă sală de şedinţe, 77 de locuri, la mese). În ce priveşte numărul pieselor montante, în prima sa stagiune de director a avut 11 premiere, iar în cea de a doua, vor fi 8-9... toate din dramaturgia românească. Nu ne mai rămâne decât să ne cumpărăm bilete ...
- Domnule Mircea M. Ionescu, sunteţi în al doilea an al mandatului de director la Teatrul "Tudor Vianu" din Giurgiu. Este prematur să vă întreb dacă se conturează, în oraşul de la Dunăre, "zidul" cetăţii dramaturgiei româneşti, aşa cum v-aţi propus?
-Fără falsă modestie, cred că, la Giurgiu, se naşte o Cetate a textului dramatic românesc. Cele 15 luni de directorat, la Giurgiu, au însemnat 15 premiere, toate cu piese româneşti, de la Caragiale, Băieşu, Tudor Popescu, la Dinu Grigorescu, Viorel Cacoveanu, Doru Moţoc, de la dramatizări după Creangă şi Ispirescu, la debutul dramaturgic al lui Geor
