Auzim des în această lume mai mult decât dinamică a fotbalului românesc vorbe conform cărora nu există dezastre în fotbal. Acestea sunt întărite de exemple şi de multe ori tindem să credem că fotbalul e doar un joc, iar dezastrele afectează doar viaţa.
Ei bine, forma Stelei din acest moment, eliminarea din Cupa României şi eşecul usturător cu Macabi Haiffa nu pot fi descrise decât prin cuvântul considerat inpropriu în fotbal: DEZASTRU!
Criticile curg şiroaie, cuvintele sunt din ce în ce mai greu de găsit iar soluţiile par a fi ascunse departe de realitatea actuală. Se pot găsi mii şi mii de explicaţii, se pot da sute de exemple şi se pot arăta cu degetul o grămadă de vinovaţi. În van! Dezastrul rămâne acelaşi, iar ideea de nou început stă în picioare doar pentru câteva etape.
Mediul în care trăieşte în acest moment echipa Stelei nu numai că nu este proprice performanţei, ci este şi pătruns de o secetă groznică de goluri, puncte sau victorii. Şi asta pentru că, de fiecare dată, îngrăşămintele folosite sunt aceleaşi: un antrenor la început de sezon, altul după câteva etape, altul în iarnă, încă unul în primăvară, iar lista poate continua.
Problema nu constă, însă, numai în schimbările iritante şi enervante de antrenori, ci faptul că se insistă pe experimente, cu toate că se eşuează de fiecare dată. Când ştii că nu eşti frate cu răbdarea şi vrei rezultate pe loc, de ce insişti cu antrenori fără nume în fotbalul românesc?
În plus, cum să aştepţi rezultate de la jucători care nu arată pic de devotament, de dăruire, de motivare, de respect? Cum să vrei titluri, cupe şi primăveri europene de la jucători care pe lângă faptul că nu ştiu să facă un dribling, sunt umiliţi de fiecare dată când mingea este la adversar? Cum să faci performanţe când mijlocul îţi e mort, iar atacul în comă?
Steaua de azi este doar o glumă proastă
