Timp de 81 de ani, Romania a fost regat, sub patru regi, cu totii proveniti din sanul casei de Hohenzollern-Sigmaringen, una din cele mai vechi dinastii europene.
Desi perioada scurta, la scara istoriei, ea a coincis cu transformarea moderna a Romaniei, inclusiv spre a deveni republica, si cu plasarea ei definitiva pe harta Europei ca stat independent si suveran. Acest adevar istoric nu-l poate deforma nici o ideologie, nici o tentativa de rescriere a trecutului. Dar e un adevar, din pacate, inca ocultat de ignoranta si a-culturalizarea ce caracterizeaza cateva generatii succesive, din anii republicii comuniste pana astazi. O anumita jena inca mai persista, cand ne referim la acea perioada, care a sfarsit brutal, ca un razboi civil urmat de o invazie externa. Iar cand subiectul ia aspectul de vlaguita polemica intre "monarhisti" si republicani" e si mai rau. De fapt, pe romani nu i-a intrebat nimeni niciodata daca vor voievodat, regat sau republica. Au acceptat, asa cum au venit ele, fara sa-si fi inchipuit ca ar putea fi intrebati. Dar cand au inceput sa stie ca sunt cetatenii unui regat european luat in seama, au vazut ca nu traiesc intr-un basm, ci intr-o forma de organizare statala structurata, cum nu mai existase pe aceste meleaguri. Romanii devenisera cetatenii unui stat care ii considera cu respect, chiar daca mai dainuiau abuzuri si samavolnicii. Nu i-a fost simplu lui Carol I sa structureze acest stat. I-au trebuit cincisprezece ani, dupa sosirea in tara sa de adoptiune, pentru a transforma, in martie 1881, cele doua principate romanesti intr-un adevarat regat. Abia odata cu acest mare suveran se poate vorbi, pentru prima data, de un stat numit Romania, autentic act de intemeiere, ce incununeaza toate precedentele tentative ale romanilor de a se unifica. Aceasta e prima mare izbanda a unui fost capitan german, ce se ilustrase, e drept, in razboiu
