Discuţiile pe marginea calităţii educaţiei în Marea Britanie au ajuns din nou la mâncare.
Presa insulară de cea mai bună calitate face mare tam-tam că „revoluţia mâncării de la şcoală", iniţiată acum câţiva ani de celebrul (şi simpaticul) Jamie Oliver, riscă să fie sabotată de constrângerile bugetare dictate de criza economică şi financiară.
Oliver spune: „Sincer, sunt îngrijorat. Am avut vreo două întâlniri cordiale cu ministrul Educaţiei, Michael Gove, şi chiar dacă mi-ar plăcea să cred că hrana elevilor este una din priorităţile sale, mi-e teamă că n-am motive să sărbătoresc".
Bucătarul merge şi mai departe spunând că „ar trebui să fii idiot să ignori toate cercetările care arată că un copil bine hrănit învaţă mai bine" şi atrage atenţia că oricât de împovărată bugetar, Marea Britanie trebuie să cheltuiască suficient pentru a creşte copii sănătoşi. Altfel, nota de plată va fi mult mai grea peste câţiva ani. Deja, atrage atenţia Jamie Oliver, Regatul alocă anual peste 4 miliarde de lire sterline (aproape 5 miliarde de euro) pentru boli asociate mâncatului nesănătos, într-o ţară care e în neplăcuta situaţie de a raporta cea mai ridicată rată de obezitate infantilă după Statele Unite. „E aproape ca în orice altă afacere: trebuie să investeşti pe termen scurt, pentru a vedea un profit bun pe termen mai lung", argumentează bucătarul.
În România, astfel de discuţii par desprinse de pe altă planetă. La noi, până şi ideea ca elevii să ia masa de prânz la şcoală este greu de digerat pentru mulţi părinţi. Unii dintre ei se gândesc, pe drept cuvânt, că asta ar presupune bani mai mulţi. În statele cu care ne place să ne comparăm, aceşti bani sunt alocaţi şcolilor de guverne prin ministerele educaţiei. Noi încă ne lăudăm cu programe dedicate mai ales copiilor săraci: „Cornul şi laptele" şi „Mărul", nici acestea disponibile peste peste tot.
Indifer
