Dacă în primăvară, Teatrul de Nalet din Sibiu a oferit un excelent spectacol cu Mandarinul miraculos de Bartók, în viziunea deja clasică semnată, cu decenii în urmă, de Oleg Danovski, prezentat în premieră publicului sibian, în octombrie lucrarea s-a reluat, şi de această dată pus în scenă de Oleg Danovski jr. Decorurile au fost imaginate de Alin Gavrilă şi costumele schiţate de Rodica Kapdebo, distribuţia fiind, de asemenea, foarte asemănătoare, în cuplul central evoluând din nou Corina Dumitrescu şi Gigel Ungureanu, invitaţi de la Opera Naţională Bucureşti, aplaudaţi pentru performanţa lor în dificilele roluri de compoziţie. Dar i-am apreciat deopotrivă pe Marian Horhotă (foarte sugestiv în Bătrânul), pe Keston Meyer (Studentul) sau pe Takanori Mima, Mihai Mezei, Nicholas Gill (Vagabonzii) şi pe toţi ceilalţi interpreţi ai personajelor episodice, conturând prototipuri puternice şi credibile, perfect încadrate în derularea dramatică şi alertă a baletului pe care am avut ocazia să-l comentez pe larg cu prilejul primei sale prezentări la Sibiu. În această toamnă, creaţia lui Danovski a fost „cuplată“ cu o nouă producţie – City Beat – realizată de Pavel Rotaru, reputat balerin care, prin anii ’70, stârnea entuziasmul pe scena Operei bucureştene, dar şi peste hotare, lucrând apoi în fosta Iugoslavie sau în Atlanta – SUA, unde şi-a fondat propria trupă, cu care a venit, de altfel, şi la Bucureşti, în septembrie 1991, propunând, în cadrul Festivalului „Enescu“, trei titluri din repertoriul clasic, dar în coregrafia sa. Şi lucrarea montată la Sibiu a fost creată, în 1994, pentru acel ansamblu, artistul semnând libretul, regia şi coregrafia, beneficiind acum de scenografia gândită de aceiaşi A. Gavrilă şi R. Kapdebo, lipsa decorurilor fiind compensată prin proiecţiile multiple şi destul de sugestive, iar costumele decupate din cotidianul străzii sau din cele pu