"Ţin şi acum minte cum mama mă ţinea în braţe dar doar cu mâna dreaptă, pentru că avea o paporniţă cu o iee şi o fustiţă brodată cu arnici pentru mine, iar de gât îşi aninase o desagă în care era o bucată de brânză şi o pâine rotundă. Aşa am plecat din calea ruşilor care intraseră în Buco­vina pierdută." Sofia Vicoveanca, familia ei de oameni harnici şi chibzuiţi avea o gospodărie cu de toate, cu animale şi pământ lucrat temeinic, cu pomi fructiferi şi casă de oameni gospodari. Numai că filosofia idioată a comunismului îşi pusese în gând să-i spulbere pe aşa-zişi chiaburi. România pierduse din pământul ei sfânt. Superputerile America şi Anglia îi tăiaseră harta ca pe un biftec pentru a-i da lui Stalin ceva de mestecat să nu-l ardă prea tare votca. Şi aşa au fugit cu o desagă, cu ceva de-ale gurii şi cu copiii în braţe românii însăpimântaţi de tăvălugul bolşevic din pământurile sfinte ale Basarabiei şi Bucovinei. Biata mamă a artistei Sofia Vicoveanca, cu fetiţa ei de o şchioapă au găsit adăpost la pieptul ţării-mamă, undeva la nişte români primitori din Vicovul de Sus. Au pornit-o de la zero, aşa că hărnicia ei a mai ridicat de la pâmânt o nouă gospodărie. Iar fiica ei a ajuns o mândrie de Românie prin cântul adânc şi superb. Deja celebră, marea artistă a făcut un turneu în Româniile piedute, în Basarabia şi Bucovina. I-a încântat cu arta ei pe românii orfani de ţară din teritoriile luate cu japca. Dar i-a entuziasmat cu repertoriul de folclor bijuterie şi pe grangurii comunişti înstăpâniţi în Basarabia şi Bucovina de Nord. După ce au bisat-o îndelung pe scenă, Sofia Vicoveanca le-a cerut o favoare: s-o ducă să revadă casa familiei de lângă Cernăuţi rămasă doar în amintirea ei de copil. "Acum în casa noastră gospodărească era sediul unui colhoz. În uşa odăii unde dormeau părinţii mei se afla un bust al lui Lenin. Străjuia ideologul comunismului cu barbişon roşcat int