Consiliul European a decis miercuri noaptea graţierea Greciei. Iertată de plata a 100 de miliarde de euro, din totalul de 350, care o dusese practic în faliment, Elada a căpătat o zdravănă gură de oxigen şi nu e nici o exagerare să se afirme că această ultrageneroasă măsură a fost determinată nu doar de grija pentru stabilitatea Zonei euro, ci şi de înverşunarea, mergând până la violenţă, a manifestaţiilor populare. Sigur că erau inevitabile o serie de măsuri de austeritate, dar acestea au vizat îndeosebi bonusuri exagerate în plină criză (salariile 13-14, pensia 13) sau reduceri de venituri curente ori impunerea de noi taxe până la o cotă care le păstrează oricum palicarilor un nivel de trai de vreo trei ori mai mare decât al românilor. A doua cerinţă a Consiliului European este ca băncile- mamă să nu-şi diminueze capitalul din filialele aflate în alte ţări, ducându-şi banii acasă. Nu-i cazul ca preşedintele Băsescu, care-l rugase pe Barroso să intervină în acest sens în privinţa filialelor din România, să-şi aroge acest merit: măsura e valabilă pentru toată Uniunea Europeană.

Asupra populaţiei din România se adună alţi nori negri. Veştile dinspre Guvern nu-s deloc bune, iar proiecţiile strecurate treptat de către Băsescu sunt de-a dreptul sumbre. Executivul tocmai a anunţat că în 2012 (cel puţin în prima jumătate) nu vor creşte salariile şi nu se vor indexa pensiile, însă veniturile populaţiei nu s-ar reduce. E iarăşi o minciună sfruntată, vor scădea, şi încă mult, ca putere de cumpărare, prin efectul inflaţiei şi escalada preţurilor (chiar în aceste zile, multinaţionalele din România forţează liberalizarea tarifelor şi preţurilor la energie, gaze şi electricitate, cu creşteri de peste 10%).

O parşivenie se ascunde şi în decizia de a scădea deficitul bugetar chiar sub angajamentul cu FMI, de 3% (Guvernul vrea 2,1%, iar Băsescu, 1,5+1,7%, fără a se re