In urma cu 30 de ani, Grecia devenea membra a UE (pe atunci, Comunitatea Economica Europeana). Nimeni, probabil, in Europa occidentala, nu banuia ca mica tara mediteraneana admisa in clubul select va ridica o problema existentiala pentru toti ceilalti membri, pe durata unei singure generatii. Ar fi, de aceea, util sa incercam sa raspundem la o intrebare: unde se afla radacinile dezastrului?
Tot exact in urma cu 30 de ani, in octombrie 1981, in Grecia s-a mai intamplat ceva foarte important. Alegerile au adus la putere Miscarea Socialista Pan-Elena (PASOK), ale carei baze fusesera puse in exil ("intamplator", in Franta), in timpul dictaturii militare din Grecia (1967-1974), de Andreas Papandreou, tatal actualului prim ministru al Greciei, George Papandreou.
Demagogia si populismul au invins atunci in fata unei alternative prudente, care "pacatuia" doar prin faptul ca era "de dreapta", intr-o vreme cand in Europa necomunista era la moda sa fi "de stanga".
Pentru ca programul economic "anti capitalist" si retorica "impotriva bogatilor" nu puteau, singure, sa garanteze victoria PASOK impotriva conservatorilor condusi de Constantin Karamanlis Senior, Andreas Papandreou a adoptat, in campania electorala din 1981, un anti-americanism teatral, mergand pana la a "promite" retragerea Greciei din NATO si evacuarea bazelor militare americane.
Binenteles, a doua zi dupa ce a fost ales, a uitat de retragerea Greciei din NATO si nici n-a indraznit, pe fond, sa confrunte interesele SUA. Dar a inceput imediat prin a aplica "mari programe sociale", acordand "drepturi" si "beneficii" unor categorii sociale tot mai numeroase, pe care le dorea, astfel, fidelizate electoral socialistilor.
Populismul stangii grecesti a iesit repede la iveala. Nimeni nu s-a atins de bogatii Greciei, nici de averile lor aproape deloc impozitate, pe
