Intr-un azil de batrani din Germania, pensionarii se imbolnaveau si mureau.
Si asta, in ciuda ingrijirii lor exemplare, care face din tara Angelei Merkel, paradisul batranilor si-al copiilor abandonati. Dar moartea nu vine totdeauna imbracata in haine de cersetoare. Singuratatea, lipsa afectiunii, indiferenta, ii duc repede pe batrani la mormant. Uitati de cei de acasa, lipsiti de ocrotire sentimentala, batranii in cauza refuzau sa manance, practicand un fel de sinucidere colectiva, in stilul balenelor care se arunca singure pe nisip. Dar intr-o zi, medicul azilului de batrani a avut o idee ingenioasa: ce-ar fi daca bolnavilor li s-ar oferi tovarasia animalelor? Prezenta lor ar fi putut sa le spulbere sentimentul singuratatii si sa le dea un rost. Pe scurt: in doar cateva zile, azilul in cauza a devenit o miniatura de gradina zoologica. Camerele pensionarilor s-au umplut de pisici si de caini, de papagali si cobai, iar gradina stabilimentului s-a imbogatit cu gaini, cu iezi si cu iepuri. Minune: prezenta animalelor a produs un veritabil reviriment in viata batranilor din azil.
Grija lor zilnica, hranitul, curatatul, micile intamplari vesele de peste zi, le-au alungat pacientilor singuratatea si gandurile de moarte, dragalasenia si afectiunea micilor prieteni incalzindu-le din nou sufletele de oameni abandonati. Acum, fiecare pensionar are sarcina lui: unii hranesc gainile si fac curatenie in cotet, altii prepara mancarea pentru caini si pentru pisici, in sfarsit, doua doamne invatatoare si-au pus in minte cu tot dinadinsul sa-i invete carte pe papagali. "Animalele ne-au vindecat", spun ele. "Am suferit multa vreme depresii psihice din cauza ca pe noi nu ne cauta nimeni. Ne uitasera toti. Dar cand Cherry, papagalul cel verde, ma priveste cu ochisorii lui credinciosi si-mi spune "baby", tristetea mea se risipeste in vant. El actioneaza mai puternic c
