În 2012, se vor împlini 125 de ani de la debutul Războiului pentru Independenţa ţării noastre. Citind unul dintre cele mai autentice jurnale asupra acestui mare eveniment istoric, hotărâtor pentru destinul României, „Jurnalul de campanie al dr. Zaharia Petrescu“, dl dr. Mihail Mihailide propune reeditarea: „Însemnările unui medic din Războiul pentru Independenţă“. Prezentarea acestui valoros document iatroistoric, la rubrica Jurnal de jurnale.

Dacă s-ar hazarda cineva să-i întrebe pe unii dintre candidaţii la bacalaureatul 2011 – examen care a făcut atâta vâlvă şi, implicit, a crescut rating-ul televiziunilor – ce ştiu despre Războiul Româno-Ruso-Turc de la 1877 şi obţinerea Independenţei României, ar constata că informaţia lor îşi are sursa mai degrabă în amintirea unor imagini din filmul cu acelaşi nume1 decât din cartea de istorie. Ceea ce până la un punct nu e condamnabil. Regretabil ar fi – şi se întâmplă – ca opere de ficţiune cu subiect istoric, care adesea se îndepărtează de realitatea faptelor, să devină credibile în dauna adevărului. Mai ales personalităţi ale trecutului dobândesc în mentalul colectiv o identitate modificată după ce devin personaje de roman, sunt întruchipate în piese de teatru ori în film. Această în aparenţă inocentă substituire poate fi o formă de manipulare a cunoştinţelor dar şi a conştiinţelor. Nu mă grăbesc să dau exemple, pentru că m-aş îndepărta prea tare de subiectul propus cititorilor rubricii, anume, prezentarea Jurnalului de campanie al lui Zaharia Petrescu: „Însemnările unui medic din războiul pentru independenţă“, o ediţie apărută la Editura Medicală, Bucureşti, în 1977, sub îngrijirea lt. col. dr. Gheorghe N. Albulescu şi dr. Gheorghe Brătescu2. În timpul regimului comunist, realitatea istorică referitoare la războiul din 1877 a suferit deformări, explicabile prin aceea că, la sfârşitul înfruntării armate