Piesa cu care Teatrul Bulandra a deschis stagiunea, „Meşteşugul vieţii“, un spectacol în regia lui Felix Alexa, îi prilejuieşte omului contemporan un dialog cu sine însuşi.
Înscriindu-se într-un fel de poetică regizorală personală, montarea de la Sala Izvor, pe un text al dramaturgului israelian Hanoch Levin, îşi propune, la prima vedere, să desfacă mecanismele după care funcţionează un cuplu la 30 de ani de la căsătorie. Poetica personală presupune un tip de abordare valabilă atât pentru piesele clasice, cât şi pentru cele contemporane, prin care Felix Alexa gândeşte textul dinspre interior spre exterior, dinspre detaliu către lumea cea mare...
O anume limpezime a textului, lăsat să existe în toată frumuseţea lui, confundabilă la prima vedere cu ceea ce s-ar putea numi „o regie discretă", este cea mai importantă dintre caracteristicile spectacolului de la Teatrul Bulandra. Dar, în acest caz, tocmai „regia discretă" face ca motoarele interne ale textului să funcţioneze în ritmul potrivit, în aşa fel încât nuanţele multiple ale replicilor să se impună de la început şi până la sfârşitul reprezentaţiei.
Aşezată sub lupă, istorioara lui Levin despre o căsnicie ratată capătă conotaţii mai largi în interpretarea lui Felix Alexa, mergând până la ratarea unei existenţe şi a unei lumi întregi, conştientizate într-o noapte oarecare. Iar accentele absurde ale piesei - începută într-o cheie realistă - îşi fac simţită prezenţa, permiţându-i regizorului să jongleze cu nuanţele şi cu psihicul spectatorului şi folosind în acelaşi scop şi muzica Adei Milea. Care, din când în când, opreşte în loc şi timpul, şi povestea, creând un fel de fereastră spre nicăieri, atât de potrivită cu încăperea fără acoperiş în care se desfăşoară totul.
Un bărbat şi o femeie
În decorul realizat de Nina Brumşilă - interiorul dezolant al unei camere banale -
