În urmă cu 15 ani, românii descopereau reţelele de chat unde căutau un partener de viaţă sau doar de distracţie. Strămoşii reţelelor sociale au fost înlocuiţi azi de site-urile specializate sau de variantele „premium" ale acestora - Facebook, hi5 sau Twitter.

De la primul e-mail, în 1971, primele chat-uri, la mijlocul anilor '90, până la primele reţele de socializare, în 1997, interacţiunea online a reprezentat o modalitate de a cunoaşte oameni noi şi, de ce nu, de a-ţi găsi sufletul pereche. Pentru cei crescuţi cu ­Facebook şi internet pe mobil, limitările cu care se confruntau cei care au prins perioada de pionierat a agăţatului în spaţiul virtual sunt greu de înţeles. La începutul anilor 1990, doar firmele mai răsărite din România aveau calculatoare, iar internetul devenea accesibil abia la mijlocul deceniului.

Astfel, în urmă cu 15 ani, toată lumea încerca să profite cât mai mult de facilităţile de la birou. Aceea este probabil perioada când angajaţii nu doar că stăteau cu plăcere peste program, ci, în multe cazuri, nu puteau fi convinşi să se mişte de la birouri decât noaptea târziu, la timp să mai prindă ultimul autobuz spre casă.

Internetul nu era însă aşa de accesibil cum este astăzi, astfel că majoritatea tinerilor încercau să înjghebe o relaţie pe foarte popularele chat-uri. Puţine însă la număr, acestea erau deseori prea aglomerate, iar discuţiile erau trunchiate din cauza numărului mare de participanţi. În caz că totuşi se lega ceva, persoanele implicate aveau opţiunea de a continua discuţia într-un cadru mai privat, prin schimb de e-mailuri. Pentru un tip, cea mai mare victorie era să primească o poză scanată a fetei pe care încerca să o cucerească, trofeu pe

care-l arăta apoi plin de mândrie colegilor de birou.

Aceea a fost epoca în care au apărut primele abrevieri ale unor expresii englezeşti de genul LOL