Ceaiul energizeaza, tonifica, detoxifica organismul, vindeca si linisteste, calmeaza si te ajuta sa dormi bine, racoreste si, la nevoie, te hraneste. Cu toate acestea, sunt persoane mature care refuza sa bea ceai, sustinand si fiind chiar convinse ca ceaiul e numai pentru oameni bolnavi si asta pentru ca la noi, primul leac, in caz de boala, e ceaiul.
Copilul trebuie obisnuit de mic sa bea ceai, dar nu numai cand este bolnav, pentru ca si el va creste cu ideea ca ceaiul se bea numai la boala. Obiceiurile bune se invata de acasa, de la parinti si vor fi respectate toata viata. O cana de ceai de fructe sau de tei, de exemplu, este minunata intr-o zi rece, de toamna, cand vii de afara, infrigurat si poate oboist sau seara, cu o felie de paine prajita, unsa cu unt.
La noi, la romani, se bea multa cafea, dar sunt si multe case in care se bea ceai. Trebuie insa, stiut cum se prepara ceaiul, cat sa bei si, mai ales, cand, pentru ca din prieten de nadejde la nevoie, ceaiul sa nu-ti devina dusman de temut.
Infuzia se face din frunze sau flori care nu se fierb niciodata. Dupa ce apa incepe sa clocoteasca, se inchide focul si se toarna fierbinte peste planta dupa trei, patru minute, nu imediat si nu clocotita. Amestecul se lasa la infuzat 10, 15 minute, timp in care se mai si raceste, se filtreaza si ceaiul se bea cald, in timp. Dupa preferinta, ceaiul se bea neindulcit sau indulcit cu zahar ori miere.
Decoctul se face din radacini sau scoarta, care se pun la fiert in apa rece si, dupa indicatii, amestecul se fierbe 10 sau 15 minute, dupa ce apa incepe sa clocoteasca.
Se face o gresala foarte mare cand se prepara ceai pentru toata ziua. Ceaiul se face in cantitati mici si se bea dupa ce a fost preparat, atunci cand calitatile ii sunt mai puternice. In timp, ceaiul se degradeaza, isi schimba culoarea si gustul. Nici rei
