Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană.
Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi. NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.
"S-a încheiat de curând, fiindcă a venit acel moment, în care a trebuit să renunţăm la una din două: ori la distanţă, ori la relaţie. În principiu, nu doresc nimănui şi nu o recomand pe ea, distanţa, însă, în caz de urgenţă, apelaţi cu încredere. Desigur că şi „urgenţele" au grade diferite de gravitate, uneori păr blond şi ochi albaştri, alteori cârlionţi după urechi şi ochi căprui.
Uneori pot fi avocaţi sau medici, pe care te şi vezi prezentându-i mamei, alteori, rebeli fără scăpare şi fără dungă la pantaloni, pe care fix de mama îi ţii cât mai departe. Unele urgenţe se manifestă precum durerea când te loveşti în cot: iniţial, chinul îţi merge până la suflet, dar îţi trece imediat. Apoi sunt acele agonii a căror patologie o cunoşti, ca atunci când nu mergi la dentist şi iei algocalmin. Dar ştii că şi mâine-o să te-apuce. Durerea, desigur. Că alte garanţii n-avem.
Mai ţii minte cum ne-am cunoscut?
Acum doi ani şi ceva. Eu eram proaspăt mutată în Bucureşti, după ce-mi încheiasem toate socotelile cu Clujul, oraşul studenţiei mele. Şcoala am luat-o după mine şi-n Capitală, împreună cu prieteniile şi sentimentul că va fi mai bine. Ca să se-nţeleagă nebunia: la sfârşitul ce
