Pe 13 iunie 1990, Ion Iliescu reclama un atac bine coordonat din partea unor extremisti asupra institutiilor statului si cerea poporului sa apere democratia. A doua zi, primele trenuri din Valea Jiului ajuneau in Capitala. In scurt timp, strazile din Bucuresti erau pline de sudoarea minerilor si sangele tinerilor.

Acesta a fost doar unul din lungul sir de evenimente tragice care a fost de natura sa inabuse orice rezistenta fata de conducerea formata din oamenii proveniti din vechiul partid comunist.

Daca vrem sa vedem de ce situatia romanilor astazi este atat de dramatica, trebuie doar sa ne intoarcem putin in timp.

Trecutul ne framanta

Comunismul a insemnat pentru noi o destramare a valorilor morale, o renuntare la integritate, demnitate si altruism, de fapt a tot ce face dintr-un om unul cinstit. Pentru a se mentine, acest regim eminamente corupt avea nevoie de oameni perfizi, fatarnici si dezonorabili.

Ion Iliescu, cel care a semnat decretul prin care sotii Ceausescu au fost supusi unui simulacru de proces si apoi executati, cu numai cativa ani inainte de aceste evenimente petrecea vacanta alaturi de cuplul dictatorial in Moldova si Delta Dunarii. Poze din acel sejur il infatiseaza pe viitorul presedinte cum aduna pios inelele aruncate de Elena Ceausescu.

Ion Gavrila Ogoranu, partizanul anticomunist care a supravietuit regimului comunist, mentiona in cartea "Brazii se frang, dar nu se indoiesc" urmatoarele lucruri: "Daca in Romania, teroarea a fost mai fara mila si nedreptatile mai strigatoare la cer decat in celelalte tari vecine, daca a existat un fenomen Pitesti si un Canal al mortii, se datoreaza faptului ca in societatea romaneasca s-au gasit atatea suflete negre in stare de orice josnicie."

Comunismul e in noi

Nomenclaturistii care au parazitat statul roman aproape