Între casele vechi din Colentina există una în care decorul e un spectacol de improvizaţie, cu accente ce te duc cu gândul la mare. Trebuie să ai ceva imaginaţie ca să-ţi închipui că undeva în cartierul Colentina din Capitală (pe o stradă ruptă din mahalalele poveştilor interbelice, care abia dă ochii cu asfaltul) există o casă căreia i-ar sta mai bine pe o plajă. Într-o zonă destul de sărăcăcioasă, neîntinată cu imobile moderne, supraetajate şi cu pereţi din sticlă, doi tineri au creat un „acasă" la îndemâna oricui.

O casă în care contează mai mult calitatea timpului petrecut decât valoarea brandului de pe eticheta canapelei sau a lampadarului. În care spaţiul a prins viaţă datorită creativităţii, iar detaliile au apărut cu precădere în weekend, în timpul liber rămas de la job. În care primează povestea fiecărui obiect, de la literele din tablă, din care locatarii au scris „BAR" pe barul din bucătărie, la fotoliul de verandă, dintr-un fier forjat ca o broderie, care tronează în living. În care sunt lumini cu zecile, într-un soi de protest împotriva unicei lustre care ne atârnă de tavan încă din Epoca de Aur. Foişorul din curtea casei, loc de relaxare pentru prieteni, vara. În dreapta, focus pe peretele din sticle şi felinare

Bogdan şi Alex au cumpărat casa tip vagon din Colentina în urmă cu zece ani. Şi, cum rar se întâmplă în Bucureşti, nu au dărâmat-o, ca să facă vilă mare, cu etaj, ci au regândit pas cu pas cei 100 de metri pătraţi (cu tot cu spaţiul garajului). Au făcut totul în timp, bugetul nu le-a permis altfel. Casa este acum o sumă de piese recondiţionate, reinterpretate sau meşteşugite de la A la Z din materiale neconvenţionale - sticlă, lemn vechi, tablă, cupru etc.

„Chiar dacă era foarte mare, fiind joasă şi fragmenatată, părea înghesuită. Primul lucru a fost să dăm jos tavanele. Apoi, ca să obţinem şi mai multă lumină naturală decât