Pe lângă omagii, mulţumiri şi poezii cu dedicaţie, liderul naţional-socialist primea palmieri-cadou, propuneri de a accepta „trabucul-Hitler“ sau cereri de năşit. Adolf Hitler a fost un dictator adulat – cel puţin, aşa pare, la trecerea în revistă a omagiilor care îl aveau ca destinatar. Cât de mult îl apreciau germanii pe cel autointitulat „Führer“ (Conducător) reiese din sutele de mii de scrisori pe care i le-au adresat în perioada 1924-1945.
Cele mai interesante au fost publicate şi comentate pentru prima oară de istoricul Henrik Eberle („Scrisori către Hitler", Editura Meditaţii, 2009, ediţia în limba română). Probabil că Hitler le-a citit doar pe câteva. De restul se ocupau secretarii lui personali, Rudolf Hess şi Albert Bormann.
După 1943, corespondenţa primită pe adresa Cancelariei celui de-al Treilea Reich a fost preluată de Armata Roşie, ca pradă de război. Astfel au ajuns la Moscova misivele mai mult sau mai puţin oficiale care îl aveau destinatar pe Hitler. Încadrate în „Fondul 1355", scrisorile au rămas multă vreme la sovietici.
Dintre acestea am selectat câteva expresive, pe care vi le prezentăm în cele ce urmează.
Scrisoarea avocatului R. Niedermayer, care i-a oferit lui Hitler un palmier. 9 iulie 1925
"Ca administrator al succesiunii văduvei de director, răposata doamnă Margarete Meindl din München, Widenmeyerstr[asse]. 4/III, am onoarea de a vă aduce la cunoştinţă următoarele:
Decedata, o mare admiratoare a eforturilor dumneavoastră politice, şi-a exprimat înainte de moarte dorinţa ca un palmier mare din locuinţa ei să vă fie dăruit după moartea ei. Cu stimă, Niedermayer, Avocat
Scrisoarea lui Karl Reiff, care i-a dedicat o poezie lui Hitler, de Anul Nou. 27 decembrie 1931
"Au râs atât de noi şi ne-au batjocorit,/Multe mii de-ai noştri au doborât odată/Duşmanii strânşi în număr nesfârşit/Minţind ş
