Steaua a avut în istoria ei cinci fotbalişti care se confundau cu denumirea de căpitan. De la ei plecau determinarea, profesionalismul, dăruirea şi dorinţa de a fi învingător. Cândva, a fi căpitan echivala cu răsplătirea devotamentului pentru echipa ale căror culori îmbraci. Acum, a purta banderola nu înseamnă nimic altceva în afară de a alege terenul sau a da mâna cu arbitrii. Unii, mai nou şi mai noi, o mai şi aruncă, în dorinţa de a-şi exprima cât mai bine frustrările.
Un căpitan adevărat îşi iubeşte echipa, nu banii. Iubeşte fotbalul, nu cluburile. Îşi iubeşte toţi suporterii, nu doar pe aceia din Bamboo. Se gândeşte să facă tot ce-i mai bine pentru ca echipa să câştige şi niciodată nu-i stă gândul la transfer. Un căpitan adevărat rămâne alături de echipă indiferent de momentul prin care aceasta trece, strângând grupul în jurul său şi readucând spiritul de învingător. Un căpitan niciodată nu-şi îneacă niciodată supărarea în wiskey, poate doar în sudoarea muncii în plus.
În 1954, la 22 de ani, Steaua îl transfera pe Gheorghe Constantin. "Profesorul", atacant de meserie, a evoluat 15 ani pentru roş-albaştrii, marcând 149 de goluri. Aşadar, a venit la şapte ani după înfiinţarea clubului şi a ieşit cu Steaua de 4 ori campion al României şi de trei ori golgeter. Să nu uităm nici de cele 4 Cupe ale României câştigate, bineînţeles, tot cu banderola Stelei pe braţ. Considerat un simbol al începuturilor steliste, "Profesorul" a plecat dintre noi pe 9 martie 2010, la 77 de ani.
Intra prima dată pe poarta stadionului Steaua la 12 ani. Nu i-a luat prea mult timp să fie remarcat, iar în 1968, anul majoratului, debuta în prima ligă. Anghel Iordănescu a jucat 14 ani pentru "militari", câştigând de patru ori Cupa României şi de două ori campionatul. A îmbrăcat tricoul Stelei în 317 de partide şi a celebrat alături de fani fiecare din cele 155 de goluri ma
