Au fost săptămîna trecută două declaraţii incredibile date de doi tipi care conduc România. Subliniam acum cîteva săptămîni declaraţia lui Stolojan care se arăta încurcat în lupta contra crizei de mecanismul democratic. Seria continuă. E un trend puternic.
Traian Băsescu a povestit clar cam care e stilul în care se hotărăsc asumările şi lăsarea unor legi şi pentru Parlament într-un interviu de la TVR.
Mai trebuie nişte legi, care şi ele sunt blocate. Pentru mine a devenit clar. Eu am discutat cu premierul Boc şi am spus: hai să lăsăm asta cu promovarea judecătorilor, s-o lăsăm prin Parlament, hai Legea asistenţei sociale s-o lăsăm prin Parlament, deşi era obligaţie asumată de statul român.
Veţi zice “se ştia”. Una e să se ştie, alta e să se declare fără griji la postul public un mecanism de performare a democraţiei.E atît de clasic încît nici nu mai comentez pasajul.
Jeffrey Franks a lovit şi mai nemilos. Descrie sistemul financiar cu acurateţe, rece.
Mersul pieţelor nu mai e descris nici măcar după mistificări propagandistice clasice în ultimii 20 de ani: “dereglementare egal echilibru egal autoreglare”. Nu, pieţele financiare sînt hoţi la drumul mare de care te aperi dacă poţi. Nici dacă Franks făcea parte dintr-o grupare altermondialistă şi purta batic peste nas nu o putea spune mai bine şi mai violent. Despre România, ca posibilă victimă a pieţelor:
“Uneori este imposibil să previi în totalitate o situaţie în care un hoţ vrea să-ţi fure maşina sau să-ţi spargă casa. Dar cei mai mulţi hoţi sunt leneşi. Se uită la cea mai uşoară metodă de a fura, astfel că maşina ta nu ar trebui să aibă cel mai bun sistem de protecţie, ci ar trebui să aibă unul, pentru că oricum hoţul se va îndrepta în altă parte” (aici, sursa)
Ăştia nu mai au chef să ne mintă. Vorbesc mai dur decît criticii lor despre sistemele pe care le girează.
Au f
