Din Mauritius provin misterioasa pasăre Dodo, acum dispărută, o bună parte din producţia mondială de trestie de zahăr şi cele mai scumpe 12 timbre din întreaga lume. La Grand Bay, una dintre cele mai căutate zone de vacanţă situate în nordul Mauritiusului, am ajuns cu ajutorul lui Charles. Un creol mic de statură, plinuţ, cu originile franceze pierdute-n negura timpului şi priceput la toate.
Era ghid turistic, negustor de suveniruri locale, pescar şi, din când în când, mai făcea şi pe taximetristul. Avea un Mercedes negru nu foarte vechi şi, preţ de vreo 40 de minute, cât a durat drumul din capitala Port Louis şi până la hotelul meu, nu i-a tăcut gura o clipă: „Trestie de zahăr în dreapta, trestie de zahăr în stânga, domnul meu. Ăştia suntem noi. O ţară dulce ca zahărul, cu un cadru natural uimitor. Să vedeţi ce plaje cu nisip alb, ce ape limpezi şi ce recife de corali avem aici. Niciun loc de pe lumea asta nu e mai frumos ca Mauritiusul. Vă place Mark Twain? Auzi, ce întrebare mai pun şi eu! Sigur că ne place tuturor. În 1896, după ce ne-a făcut o vizită, marele romancier a spus că Dumnezeu a creat mai întâi Mauritiusul. După care a făcut şi Paradisul, având insula noastră ca model!" Un lăudăros cu gura mare şi mândru de „zestrea" lui, ca orice francez, mi-am zis în sinea mea amuzat de entuziasmul lui Charles.
Cocktail la umbra palmierilor
A doua zi am plecat cu o barcă motorizată către Deux Cocos. O insulă privată situată la distanţă nu prea mare de Grand Bay. Mâna divină de care vorbise faimosul scriitor american desena pe suprafaţa apei nuanţe seducătoare de smarald, ametist şi turcoaz, împletind un colier de pasteluri ireal de frumos.
Micul petic de pământ ne‑a întâmpinat cu tot exotismul şi dichisul specific locurilor de acest gen. Peste tot eram înconjuraţi de palmieri. Prin pădurea exotică îşi făcuse cu greu loc o minunată grădină. Pe
