Alegeri primare in Franta? Cine ar fi crezut! Ideea potrivit careia un mare numar de votanti ar trebui sa desemneze candidatii la presedintie ai marilor partide politice s-a nascut in Statele Unite si, mult timp, francezii au considera ca astfel de chestiuni sunt profund americane, deci straine de cultura poltiica franceza. Insa, mai nou, alegerile primare au fost transplantate in Europa, mai precis tocmai in Franta.
Pana de curand, alegerea candidatilor era o chestiune rezervata strict partidelor politice, scrie Raphael Hadas-Lebel, presedinte de onoare al Consiliului de Stat, Profesor Emeritus la Institut d'Etudes Politiques din Paris, pentru Project Syndicate.
Ideea unui "turnir" public pentru selectarea unui candidat al partidului a fost propusa si in anii '80, de catre politicianul de dreapta, Charles Pasqua, insa nu a avut succes. In cele din urma, stanga franceza, mai americanofoba, a adoptat cu succes practica in 1995, pentru a-l nominaliza pe Lionel Jospin la prezidentiale; in 2006, in acelasi fel a fost selectata Segolene Royal. Niciunul din aceste evenimente nu a fost atat de monumental precum alegerile primare ale socialistilor din 2011.
Votantii socialisti inscrisi pe listele electorale au putut sa participe la alegerile primare, la fel ca si electoratul neafiliat, dar dispus sa semneze o carta morala care atesta valorile stangii si dispus sa doneze o suma de un euro.
Socialistii gandisera initial un proces, pe baza exemplului american, in care aveau loc voturi succesive, incepand cu nivelul departamentelor, pentru a ajunge la nivel national. Insa, luand in considerare dimensiunea Frantei, partidul a decis in cele din urma sa se limiteze la un vot national, dar in doua etape, pe 9 si 16 octombrie.
Desigur ca au exista proteste, mai ales din partea dreptei, cu privire la constitutionalitatea aleg
