Fie că e folosit pentru a-i prinde în mreje pe bărbaţi sau pentru a spori profiturile companiilor, parfumul îşi merită statutul de licoare magică pe care i l-au dat anticii. Sursa: Foto: Shutterstock
Nu francezii au inventat parfumul, deşi li se atribuie acest merit. Din vremuri biblice, parfumul are o importanţă însemnată. Mesopotamienii foloseau acum peste 4.000 de ani parfumul în ritualurile lor religioase.
Parfumuri au fost găsite şi în mormintele faraonilor egipteni, care credeau că sufletul ajunge astfel în rai fiind ghidat de acel parfum. Grecii au, de asemenea, o mare importanţă în istoria parfumului, fiind primii care l-au creat sub formă lichidă, acesta fiind păstrat în sticle alungite de culoare albastră şi aurie, numite "alabastrums".
Diferenţe cultural-olfactive
Dar, revenind la vremurile noastre, obiceiurile legate de arta creării şi purtării parfumurilor au evoluat de-a lungul timpului. De la esenţele bazice, materii prime ca smirnă sau tămâie, la esenţe soliflore, parfumeurii s-a ajuns să se creeze parfumuri osmotice, realizate în laborator sau parfumuri unisex.
Trendurile în materie de parfumuri diferă şi ele în funcţie de cultura locală. Mirosul de lavandă este sinonimul curăţeniei în Spania, Italia şi Franţa. În schimb, cei ce trăiesc în Europa de Nord preferă mirosul de pin. Toată lumea asociază parfumurile orientale cu condimentele şi esenţele tari de santal, ambră, patchouli sau mosc.
Este un truism faptul că parfumul este amprenta olfactivă a personalităţii unui om. Între parfum şi piele există o frumoasă poveste de dragoste. Există tot atâtea parfumuri câte tipuri de piele. Specialiştii spun că parfumul nu se alege după ce-l miroşi de pe blotter, ci este obligatoriu să-l încerci pe piele.
Explicaţia este că după aproximativ o jumatate de oră, mirosul se modifică, deoarece parfumul reacţionează cu uleiurile na
