Inventivitatea apărătorilor pare a nu avea limită când se are în vedere prescrierea faptelor. Absența avocaților, internarea celor judecați în spital sau cereri pentru expertizarea tuturor probelor garantează amânarea cu succes a proceselor importante. Sursa: Mediafax

Aproape fără excepție, primul termen al unui proces penal este amânat pentru motivul că inculpații nu și-au angajat un apărător. De regulă, următorul termen este stabilit de judecător peste o lună, chiar dacă legea micii reforme în Justiție dă posibilitatea magistraților să acorde termene de pe o zi pe alta. Practica a demonstrat că acestă inițiativă nu este îmbrățișată de judecători. De exemplu, la Tribunalul București, doi magistrați au încercat să judece rapid procesele. Camelia Bogdan a fost recuzată pe motiv că nu se justifică ritmul alert al judecății în dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu, iar în cazul celuilalt magistrat s-a admis strămutarea la o altă instanță din țară.

Lipsa apărării

Nenumărate procese se amână pe motiv că, după trei – patru termene, unul dintre inculpați cere un nou termen deoarece și-a schimbat avocatul. Acest lucru se întâmplă, de regulă, în cauzele cu mai multe persoane trimise în judecată. Cererea îi este acceptată, și la următorul termen, noul avocat susține că nu a avut timp să studieze dosarul, drept pentru care mai ”câștigă” o lună de zile.

În majoritatea proceselor penale, cu regula unui termen de judecată pe lună, magistrații nu dau ochii cu inculpații decât de nouă ori pe an, având în vedere cele trei luni de vacanță judecătorească.

Boala dăunează procesului

Îmbolnăvirea apărătorului, eventuala internarea sa în spital, este un alt motiv de amânare. În dosarul Loteria II, George Copos a reușit performanța să nu fie judecat pe fond după aproape 2.000 de zile de când a fost trimis în judecată. Un banal caz de evaziune fiscală se plimbă între