În Horten, un orăşel aflat la aproximativ 60 de kilometri de Oslo, Norvegia, urc pe feribotul pe care scria "Bastøy Fengsel" şi îl întreb pe bărbatul blond care tocmai amarase nava: "E feribotul închisorii?". Îmi confirmă şi comentează râzând: "Cea mai rea închisoare din lume!" şi mă întreabă dacă merg să vizitez pe cineva. Când află că sunt jurnalist român şi vreau să scriu despre insula-închisoare îşi strigă colegul, care mă întreabă: "Vorbeşti sârbeşte?". "Nu. Eşti sârb?", îl întreb. Aflu că e din Kosovo şi vreau să ştiu dacă lucrează pe feribot sau la închisoare. "Da, lucrez, dar sunt şi...", răspunde el încrucişându-şi pumnii pentru a sugera că e încătuşat. Deţinut.
Dar cătuşele nu sunt de metal. Bărbatul din Kosovo umblă liber pe vas ca şi pe insula-închisoare, merge la magazinul de pe insulă, îşi cumpără alimente şi îşi găteşte singur micul dejun şi prânzul, merge la şcoală şi la biserică, iar în timpul liber la schi sau la pescuit, asemeni celorlalţi 115 deţinuţi aflaţi aici după ce au violat, au ucis, au abuzat un copil sau au înşelat fiscul. Arne Kvernvik Nilsen, directorul unicei închisori ecologice umane din lume, explică ce înseamnă acest concept: "E o teorie care îmbină psihologia cu ecologia. Dacă ai un mod ecologic de a gândi şi îi adaugi psihoterapia, ajungi la ecologia umană, domeniu care e acum studiat în universităţi. Pentru deţinuţi, să fie aici, cu animalele, florile, iarba, pescăruşii, aerul curat e o şansă de a descoperi ce se întâmplă cu sinele lor. Îi învăţăm pe ofiţeri cum gândim. Noi suntem o parte a pământului, nu pământul e proprietatea noastră".
Ca să ajungă aici, un deţinut aflat la altă închisoare din Norvegia trebuie să scrie o aplicaţie. O poate face în orice moment al perioadei de detenţie. Conducerea închisorii Bastøy află de la şeful celuilalt penitenciar cum s-a comportat deţinutul şi cât de
