Avem o nouă modă în România: în vreme ce clanurile politice s-au aliat cu clanurile interlope, toţi infractorii se declară persecutaţi politic atunci când îi ajunge - prea rar şi prea blând - braţul lung al legii.
Zilele trecute, un individ prins în flagrant la furat cu tirul tablă de la combinatul siderurgic, declara în faţa judecătorilor, cu convingere, că totul i se trage de la şeful Poliţiei, care la rândul lui este manevrat de un senator. Şi că el este „executat politic" pentru că are un văr de-al treilea membru într-un partid de opoziţie.
Nu m-ar mira ca, după ce partidul vărului o să ajungă (oadată şi odată) la Putere, infractorul (între timp a fost condamnat, deci sintagma i se potriveşte ca o mănuşă) să dea statul în judecată, să ceară daune materiale consistente, iar un judecător hăbăuc, sau fricos, sau incompetent să-i şi accepte plângerea.
Punga ţării a fost mereu deschisă pentru plata de despăgubiri necuvenite, regizate de specialiştii în fabricat victime. Aşa am plătit, noi, contribuabilii fraieri, decenii de-a rândul, „ilegalişti comunişti" care au făcut puşcărie pentru tâlhărie sau viol, „revoluţionari" care au petrecut Revoluţia la televizor şi „moştenitori" inventaţi prin genealogii care frizează absurdul.
Ultima ispravă pe frontul luptei dintre nelegiuiţi şi oamenii legii (via politică) s-a consumat zilele acestea, când Poliţia a confiscat 18 kilograme de aur dintr-un magazin de bijuterii. Aparent, un caz banal. Însă, imediat ce au început să iasă la iveală detaliile, au purces să curgă şi acuzaţiile de persecuţie politică. Aurul aprţine lui Cristofor Durbacă, feciorul lui Eugen Durbacă (actual vicepreşedinte al CJ Galaţi şi fost primar al oraşului). Avocatul lui Cristofor este deja celebrul Mihai Boldea, fost deputat PDL, actual deputat UNPR.
Ce scenariu a avansat Boldea pentru a-şi salva clientul de la o anchetă penal
