Exista un spital in judetul Iasi unde medicii nu folosesc verbul "a vindeca". Nu au cum sa-l foloseasca deoarece pacientii lor au boli in faze terminale. Pentru personalul medical e foarte important ca bolnavii sa zimbeasca. Un loc care, initial, iti da fiori numai daca il cuprinzi cu mintea, dar unde, apoi, intelegi ca moartea poate fi privita ca un episod al vietii. Si in acest episod joaca batrini, dar si adolescenti. Uneori, emotia e atit de puternica incit si medicii pling si au nevoie de consiliere psihologica, la fel ca bolnavii lor. Cum sa nu ai nevoie de psiholog cind un copil are doar o dorinta, dar care nu se poate implini pentru ca firul vietii se va rupe in scurt timp. Alin are 16 ani si viseaza sa-l vada pe Lionel Messi intr-un meci al Barcelonei. De pe patul de spital, copilul zimbeste si face glume, asteptind sa i se indeplineasca visul. Nu stie ca medicii cred ca mai are de trait cel mult jumatate de an. Nu stie ca visul sau va ramine atit, un vis. Alin e unul dintre cei peste 40 de pacienti din Sectia de Paliatie a Spitalului Municipal Pascani. O mina de medici si asistente au grija de ultimele zile din viata pacientilor care ajung aici. Nu le place sa se spuna despre sectie ca e un loc unde vine lumea sa moara. Pentru ei e un loc in care pacientul e ajutat sa-si traiasca ultimele zile cu demnitate, unde invata ca moartea e doar un episod al vietii. Pe holuri e liniste si din saloanele luminoase nu se aud prea multe lucruri. Majoritatea pacientilor sint in virsta si bolile i-au ajuns din urma, lasindu-i fara prea multe optiuni in ceea ce priveste petrecerea timpului. Cei mai multi dintre ei ajung in Sectia de Paliatie cind medicii specialisti au epuizat metodele de tratament si s-au declarat invinsi de boala care maninca din trupul pacientului. Ma asteptam sa vad suferinta si lacrimi prin saloanele din sectie, insa m-am inselat. Medicii incearca sa