Traian Basescu socoteste ca Senatul s-a compromis grav in ultima perioada prin blocajul impus unor legi esentiale. Seful statului este nemultumit nu atat de tergiversarea legii asistentei sociale, in care vede si o componenta ideologica, cat de respingerea actului normativ care inaspreste procedura de numire a judecatorilor la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Si asta mai ales dupa ce recentele scandaluri de coruptie au dovedit cata nevoie de primenire are instanta suprema.
Presedintele are dreptate, insa mi se pare ca abordarea domniei sale este, din nou, una de opozitie, nu de putere. Caci, oricat de fragila ar fi ea, majoritatea din Senat apartine coalitiei aflata la putere, o coalitie in care PDL detine pozitia dominanta. Este foarte adevarat ca presedintele Senatului poarta o mare raspundere pentru blocajul din aceasta camera, dar in mod cert nu domnia sa raspunde pentru ca parlamentarii puterii absenteaza in bloc, sabotand cot la cot cu opozitia acte normative esentiale, sau chiar voteaza alaturi de PSD si PNL.
Caci daca puterea ar fi disciplinata si determinata, apta sa se mobilizeze in momentele cheie, opozitia ar putea sa stea in cap si tot nu ar reusi sa impiedice adoptarea legilor. Si totusi, Traian Basescu isi declara intreaga incredere in coalitie si vede in asumarea raspunderii guvernului solutia pentru adoptarea legilor respinse sau blocate in Senat, de parca ar fi vorba despre un guvern minoritar si de un premier independent.
Emil Boc este seful principalului partid din coalitia majoritara si, implicit, liderul acesteia. El este cel putin la fel de vinovat ca Mircea Geoana pentru ceea ce se intampla in Senat, pentru ca partidul si coalitia pe care, teoretic, le conduce nu sunt capabile sa aiba o minima coerenta, iar reprezentantii lor isi urmaresc strict propriul interes. Asadar, Traian Basescu ar trebui sa fie, s
