România liberă a parcurs toţi cei 70 de kilometri ai şoselei.

Zece ani după începerea modernizării centurii ocolitoare a Capitalei (70 de kilometri lungime), lucrările sunt departe de a fi încheiate. Parcurgerea întregii centuri ia două ore, aceasta dacă eşti norocos şi te nimereşti într-o zi mai liberă. Cum intri din A1 pe centură, spre Chitila (sensul acelor de ceasornic) încep şirurile lungi de tiruri pe ambele sensuri. Unele ocolesc Bucureştiul în drum spre Constanţa, altele se îndreaptă spre sutele de firme şi depozite de pe Centură.

Semnele că există lucrări de modernizare a centurii apar doar după 9 kilometri, la intersecţia cu DN7. De aici încep cei 20 de kilometri de centură modernizaţi, tronson care se termină în estul Capitalei, la intersecţia cu DN2. Modernizaţi este un fel de a zice. Prima porţiune, cea dintre DN7 şi DN1 a fost într-adevăr lărgită la patru benzi şi a fost completată între DN7 şi DN1A. În trecut, şoferii trebuiau să facă un fel de Z pentru a ieşi de pe ocolitoare şi apoi pentru a reintra pe aceasta. Problemele nu lipsesc. Intersecţia cu DN1A (ieşirea spre Buftea) este de fapt un giratoriu, deşi conform planului iniţial urma să se facă printr-un pasaj. Placa ce anunţa investiţia în pasaj a fost dată jos anul trecut înainte ca primul-ministru, Emil Boc să ajungă pe centură pentru a tăia panglica.

Până în DN1 nu au fost montaţi parapeţii mediani, trotuarele nu sunt terminate şi în unele locuri în carosabil se mai iţeşte câte o gură de canal la care tot timpul se găseşte câte ceva de făcut. Nu sunt muncitori şi nimic nu arată că s-ar dori terminarea rapidă a lucrărilor, a căror inaugurare a fost făcută anul trecut de primul-ministru.

Parapetul median începe de abia după intersecţia cu DN1 şi ţine până la cea cu DN2, adică vreo 12 kilometri. Aceştia sunt singurii pe care traficul se desfăşoară cursiv, dispar inte