“EU am stabilit că nu se va merge pe reducerea de pensii şi salarii”, a declarat pe un ton ritos preşedintele Băsescu. Nici barem subliminal, ci de-a dreptul, preciza astfel că destinul a milioane de oameni, veniturile lor, deci posibilitatea supravieţuirii, se află sub puterea sa decizională. Cred însă că această veste e doar aparent şi demagogic bună, fiind de fapt o jumătate de adevăr, deci o minciună. Pentru că preşedintele n-a mai simţit nevoia să adauge că “tot eu hotărăsc că anul viitor salariile nu vor creşte, ci vor fi îngheţate, ca şi, pentru al treilea sau al patrulea an, pensiile, care nu vor fi indexate, deşi legea o prevede expres”. Ceea ce înseamnă că, sub foarfeca inflaţiei şi a creşterii rapide de preţuri, puterea de cumpărare va scădea dramatic, aşadar nivelul de trai, veniturile reale ale populaţiei vor coborî dramatic. Ceea ce a frapat în această ultimă alocuţiune a preşedintelui - realizatorii televiziunii publice, obedienţi, necutezând să-l taxeze - a fost nonşalanţa cu care a accentuat pe pronumele EU. Şi până acum Băsescu a pedalat pe ideea de “preşedinte jucător”. Dar, dacă în timpul primului său mandat a avut de-a face cu un premier care-i cerea să nu iasă din prerogativele sale constituţionale, actualul prim-ministru, Emil Boc, e tot mai mult un fel de valet care execută orbeşte, împreună cu miniştrii săi (numiţi de altfel tot prin selecţie cotrocenistă), orice ordin prezidenţial. Exagerează, oare, cei ce-l acuză de tendinţe autoritariste?

În această atmosferă de supuşenie, Traian Băsescu nici nu mai insistă asupra urgenţei revizuirii Constituţiei, spre a avea puteri depline confirmate de Legea fundamentală, ci acţionează pur şi simplu ca atare. Impunând măsuri care bulversează sisteme întregi (Sănătate, Învăţământ, Protecţie Socială, Siguranţă publică etc.), cu efecte negative. Corect ar fi să şi le şi asume explicit şi public. T