Les Echos, Paris: Acordul încheiat de către cei şaptesprezece ai zonei euro lasă deoparte o problemă esenţială, şi anume creşterea economică. Două probleme rămân deci nerezolvate: lipsa de politici macroeconomice comune şi diferenţele dintre ţările membre.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. Aplauzele salutând acordul de la 4 dimineaţa din Bruxelles vor lăsa în curând locul îndoielilor. De exemplu, privind Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF). Acesta pare încropit în jurul ideii de a garanta o parte a obligaţiunilor ţărilor supra-îndatorate de a căror eficacitate ne putem îndoi. Şi are o putere de foc de 1000 de miliarde, ceea ce rămâne la limita de jos a gamei de sume proiectate.

În plus, cealaltă ideen de a crea un al doilea fond, un "vehicul special", deschis capitalurilor din China şi din ţările emergente este foarte criticată, şi nu fără motiv: trebuie într-adevăr să ne lăsăm pe mâinile Chinei? Nu înseamnă oare aceasta că va trebui se ne abţinem de la acţiuni împotriva valorii yuanului sau, în sens mai larg, de la a denunţa vreuna dintre politicile de la Beijing?

Două cauze ale răului

Dar să revenim la esenţial. La ceea ce lipseşte. La creşterea economică. Rămâne să abordăm cele două cauze ale răului. Lipsa de politică macroeconomică comună şi divergenţa între ţările membre.

Primul subiect este amplu tratat în acordul de la Bruxelles, dar numai în ceea ce priveşte supravegherea. Şefii de stat şi de guvern au luat două tipuri de decizii. Mai întâi de a consolida existenţa unei guvernanţe ale zonei euro cu riscul asumat de a crea o ruptură cu ţările membre UE din afara zonei euro şi cu riscul ne-asumat de a construi o nouă uzină de tăiat frunze la câini.

În acest scop a fost creat un "euro-summit", prezidat de acum înainte de şefii de stat şi de guvern în loc de miniştrii d