Practica schimbării orei de două ori pe an, la sfârşitul lunii octombrie şi la sfârşitul lunii martie, introdusă în anii ’70 pentru a se economisi energia, este contestată de specialişti.
Specialiştii afirmă că această măsură afectează în primul rând persoanele vulnerabile – copiii şi bătrânii – al căror ritm biologic poate fi serios perturbat, comparativ cu cel al persoanelor mai reziste la astfel de schimbări.
De aici decurg manifestări diverse, cum ar fi tulburările de somn (mai ales când se trece la ora de vară, când noaptea are cu o oră mai puţin), de poftă de mâncare, de stări psihice, precum şi cele ale capacităţii de muncă.
Persoanele care suferă de stres se simt şi mai stresate de schimbarea orei numai la gândul că trebuie să-şi reorganizeze programul de lucru în funcţie de ora nouă. Există şi persoane care resimt o stare de oboseală severă din cauza schimbării orei sau chiar o stare de rău cvasipermanent. Pentru toată lumea, medicii şi psihologii recomandă modificarea progresivă a programului zilnic şi a ritmului somn-veghe, de pildă, decalând cu 15 minute ora de culcare şi cea de trezire, de la care porneşte întregul program zilnic.
Practica schimbării orei de două ori pe an, la sfârşitul lunii octombrie şi la sfârşitul lunii martie, introdusă în anii ’70 pentru a se economisi energia, este contestată de specialişti.
Specialiştii afirmă că această măsură afectează în primul rând persoanele vulnerabile – copiii şi bătrânii – al căror ritm biologic poate fi serios perturbat, comparativ cu cel al persoanelor mai reziste la astfel de schimbări.
De aici decurg manifestări diverse, cum ar fi tulburările de somn (mai ales când se trece la ora de vară, când noaptea are cu o oră mai puţin), de poftă de mâncare, de stări psihice, precum şi cele ale capacităţii de
