Tăierea parţială a datoriilor Greciei şi
recapitalizarea băncilor europene lasă în urmă o serie de întrebări fără răspuns
Sistemul financiar continuă să poarte povara unor datorii imposibil de rambursat
Deşi nici problema Greciei nu a fost rezolvată integral, hazardul moral indus de decizia UE şubrezeşte coeziunea ţărilor membre
După o perioadă prelungită de convulsii, autorităţile europene au găsit, săptămâna trecută, o rezoluţie pentru problema datoriei publice a Greciei. Decizia luată la liderii ţărilor membre la summit-ul de la Bruxelles al UE vizează o tăiere cu 50% a datoriilor statului elen, în paralel cu o recapitalizare cu 106 mld. euro a băncilor europene care sunt nevoite să îşi asume pierderi în urma falimentului Greciei.
Deşi a fost zugrăvită drept o soluţie de ansamblu, menită să rezolve problema datoriilor suverane din zona euro, hotărârea şefilor de state din UE lasă fără răspunsuri o serie de întrebări. Din acest punct de vedere, prezentarea cancelarului Angela Merkel drept un veritabil lider al Europei după întrunirea unui consens sau declaraţia premierului grec Georgios Papandreu, potrivit căreia ţara sa inaugurează "o nouă eră", sunt lipsite de acoperire.
Europa continuă să opereze cu o cantitate de datorie uriaşă care o poate împinge oricând în criză. Deciziile de la Bruxelles nu abordează pieptiş această problemă, iar tăierea unei părţi semnificative a stocului creditului guvernamental al Greciei nu rezolvă nici măcar soarta acestei ţări. Potrivit noilor estimări, statul elen ar urma să aibă încă în 2020 o datorie reprezentând 120% din PIB-ul ţării, adică mai mare decât cea care a speriat pieţele financiare în octombrie 2009, când a izbucnit criza greacă.
Finanţarea celorlalte state cu probleme, posibilele solicitări de iertări de datorii care ar putea veni din partea acestora, susţinerea slabă a op
