Am citit raportul de specialitate despre starea Liceului „Electromureş” din Târgu-Mureş, pregătit pentru şedinţa Consiliului Local de joi, 27 octombrie. La lecturarea documentului m-am crucit…
„În decursul celor 35 de ani când au fost date în folosinţă, la această clădire au fost alocaţi prea puţini bani, insuficienţi pentru a le întreţine.” Ce vină au dascălii şi elevii că şcoala lor a primit, mereu, prea puţini bani pentru întreţinere? Poate doar „vina” că vor să lucreze şi să înveţe într-o ţară ca România, în care banii sunt alocaţi mereu pentru alte priorităţi, şi mai puţin pentru învăţământ! Chiar să nu se fi găsit resurse pentru sprijinirea acestei şcoli la constituirea bugetului local anual?
„Datorită degradării avansate a clădirii, a acoperişului, a înfiltraţiilor de apă care au produs igrasie, de asemenea degradarea instalaţiilor electrice, a condiţiilor improprii pentru desfăşurarea activităţilor instructiv-educativ, această clădire devenind un pericol atât pentru elevi, cât şi pentru profesori.” Oameni buni, avem de-a face cu un autodenunţ în toată regula! Dacă se ştia de starea degradată a clădirii şi despre faptul că aceasta reprezintă un pericol pentru elevi şi dascăli, de ce totuşi se ţineau cursuri acolo? Cine a autorizat aşa ceva şi cine şi-a permis să ţină toate aceste informaţii ascunse şi astfel să rişte viaţa copiilor şi a profesorilor?
Una din două: fie documentul e „umflat” cu „gogoşi”, fie e real, caz în care cei răspunzători de tăinuirea pericolelor de la „Electromureş” ar trebui să fie luaţi grabnic la întrebări. Locul lor e departe de învăţământ şi de copiii!
Am citit raportul de specialitate despre starea Liceului „Electromureş” din Târgu-Mureş, pregătit pentru şedinţa Consiliului Local de joi, 27 octombrie. La lecturarea documentului m-am crucit…
„În decursul celor 35 de ani când au fost date în folosinţă,