N-am vrut sa folosesc un termen dur, dar nici nu ma pot abtine, cand aud balbaiala cu Codul Numeric Personal, initial obligatoriu, apoi facultativ, iar pana la urma inevitabil.

In urma acestei balbaieli la nivel national, recenzatii au ajuns sa umble creanga prin oras, cautandu-si recenzorii, ca sa repare greseala si sa nu plateasca amenda pentru faptul ca nu intelesesera corect, ceea ce li se spusese gresit.

Asta, cu CNP-ul nu-i o gafa. E ineptie

Nascocind formularele asezati intr-un turn de fildes, autorilor ageamii nu le-a dat prin cap cam ce stie romanul, acasa la el, despre CNP: ca e strict personal si secret, ca-l pot afla hakerii si-i fac harcea-parcea contul din banca sau il pot folosi smecherii, ca sa-i vanda casa.

Nu mi se pare, deci, anormal faptul ca unii recenzati s-au codit sa-si declare CNP-ul, dupa ce aflasera din sursa cea mai de incredere - televizorul - ca e facultativ, fapt infirmat ulterior.

Ar fi fost mult mai normal ca recenzorul sa se prezinte la fata locului documentat si dinainte pregatit cu unele date, privindu-l pe cel, la care se duce.

Chiar formularele puteau fi individualizate, cu numele imprimate pe ele, cu CNP-ul si cu tot ce mai trebuie, ca sa nu fie nici discutii, nici controverse si nici balbaiala degeaba.

Si mie mi s-a parut suspect faptul ca cel care mi-a intrat in casa, ma intreba pe mine cine sunt eu, cand trebuia sa stie el la cine a fost trimis sa se duca.

Intr-un cuvant, daca specialistii ascunsi in turnul lor de fildes nu erau chiar ageamii, concepeau formulare individualizate, scoase la imprimanta cu nume, pronume si "cenepeuri" gata scrise, ca in secolul XXI si nu cu formulare generale, ca in secolul XIX.

Chiar si un student de la informatica ar fi fost in stare sa faca un mic soft, pentru preluarea datelor personale