Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Cu prilejul aniversar din 25 octombrie trecut reciteam ceea ce stătea scris pe stema României regale "NIHIL SINE DEO" adică "Nimic fără Dumnezeu". Stema actuală a fost lipsită de acest angajament şi cred că este o greşeală. Însă pentru puterea de astăzi mai potrivit ar fi "Nihil cum Deo" ("Nimic cu Dumnezeu"), căci nimic nu pare făcut cu bună-credinţă, înţelepciune şi sentiment al răspunderii. De la dl Boc aflam zilele trecute despre "forma supremă a incompetenţei". Care e aceea? Noi n-avem nici o îndoială: a lui însuşi. Lista promisiunilor pentru mai binele românilor şi României e lungă. Lista celor neîndeplinite este exact aceeaşi. Lista degradărilor economice şi sociale de la nivelul la care se aflau pe când se făceau promisiunile e identică cu primele două. De ce greşelile, incompetenţa şi nepăsarea guvernanţilor trebuie să le plătească neapărat şi doar românii şi aproape niciodată chiar făptuitorii relelor? Guvernanţii întorc spatele şi uită că totul contează. Tot ce ai făcut vreodată se va întoarce să te pândească şi să te obsedeze.

Vă amintiţi de "am moştenit un deficit dezastruos" repetat obsesiv de cei care se află la putere de aproape trei ani? Hai să vedem datele statistice. Dacă în 2008, "anul iresponsabilităţii", cheltuielile bugetare raportate la PIB erau într-adevăr cu 4,2% mai mari decât veniturile, în 2009, diferenţa a crescut spectaculos la 7,4% , în 2010 a fost de 6,6% şi chiar şi în anul acesta va fi mai mare decât în 2008. De câtă aroganţă e nevoie pentru ca în faţa adevărului acestor cifre să mai acuzi pe alţii? Cum se vede, adevărul e acum înregimentat, reglementat şi "rezolvat". Astfel se stinge adevărul zilei.

Cea mai constantă trăsătură a politicii româneşti de la Cuza, mai apoi la Carol I şi până în zilele noastre, rar întreruptă, o constituie numirile politice în funcţiile public