(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 66, noiembrie 2011)
"Şi, totuşi, de ce vedem filme? Un răspuns imediat ar fi: pentru că nu mai avem timp să citim şi pentru că n-am devenit încă atît de decadenţi încît să fi pierdut gustul naraţiunilor exemplare. Ne uităm la filme pentru a uita că realitatea nu e un film. Iar atunci cînd ni se pare că este, o supradoză de filme stă adesea la originea acestor constatări. La limită, se poate spune că a vedea filme este o slăbiciune. Ca orice ficţiune compensatoare. Vezi un film tocmai pentru că nu vezi, în viaţa ta, racorduri, montaje sau cadraje posibile. Viaţa este, de cele mai multe ori, un blur; filmul este un şarf. Desigur, aceste melancolice constatări se pot face abia după ce vei fi văzut un film - măcar unul! E nevoie să te fi deprins, oricît de rudimentar, cu ceea ce este un film - să-l "recunoşti": nu e nici literatură, nici pictură, nici muzică, ci toate la un loc. Sau, mai bine zis, este ceea ce nu pot face literatura, pictura sau muzica decît la un loc - iar acel "loc" este filmul..." (Alex. Leo Şerban, De ce vedem filme, Editura Polirom, 2006)
Radu ANDRIESCU În ultima vreme am descoperit filmele europene. Nu mai înţelegeam nimic din arta asta. Sînt mai ales poet, deci marginal. Ar trebui să înţeleg mult. Uite că nu am reuşit, pînă am dat de http://bt.eutorrents.com/index.php. Eurotorente, că nu ştiu ce-i un php. Concluzia ar fi că trăim pe un continent frumos, cu tot felul de artişti. Filme islandeze şi bulgăreşti. Ce poţi să ceri mai mult, de la imagine? Să dau un exemplu. După discuţii cu Constantin Acosmei, pe care unii îl consideră autist - spune doar necesarul -, m-am uitat la Zift. Mi-a plăcut şi i l-am recomandat lui Dan Sociu, cu ceva timp în urmă, la Vama Veche. Locuiam la Casa cu Olane a profesorului Miron şi a doamnei Elsa. Adi Schiop era cu noi, din fericire. Nu ştiu dacă filmul i-a plăcut lu
