Noul Cod Civil aduce modificari substantiale in materia nulitatii instituind principiul retroactivitatii efectelor nulitatii si in ceea ce priveste contractele cu executare succesiva. In acest sens, art. 1257 (3) din Noul Cod Civil prevede ca, la desfiintarea contractului, partile vor fi tinute sa restituie, in natura sau prin echivalent, prestatiile primite, chiar daca acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu. Acelasi text prevede ca restituirea se va face in conformitate cu dispozitiile art. 1639 - 1647 privind modalitatile de restituire a prestatiilor.

In regimul vechiului Cod Civil, contractele cu executare succesiva constituiau exemplul clasic de exceptie de la principiul restabilirii situatiei anterioare (restitutio in integrum) si, implicit, de la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii. Principalul argument care statea la baza instituirii acestei exceptii l-a constituit imposibilitatea obiectiva de restabilire a situatiei anterioare, ceea ce determina ca efectele nulitatii sa se produca numai pentru viitor (ex nunc). Cu titlu de exemplu, in cazul unui contract de locatiune desfiintat pentru cauza de nulitate, folosinta bunului era considerata definitiv executata si nu putea fi restituita locatorului, iar acesta din urma nu era obligat la intoarcerea chiriei primite deoarece s-ar fi produs o imbogatire fara justa cauza a locatarului.

In prezent, in baza art. 1645 din Noul Cod Civil, cel obligat la restituire, chiar daca a fost de buna-credinta, datoreaza o indemnizatie pentru folosinta bunului daca aceasta folosinta a fost obiectul principal al prestatiei sau daca bunul era, prin natura lui, supus unei deprecieri rapide. Cu toate acestea, debitorul de buna-credinta nu va intoarce fructele bunului supus restituirii sau folosinta bunului in alte cazuri decat cele doua mentionate anterior, si anume in sit