Sint medicii care acorda o foarte mare importanta membrilor echipei operatorii, adica celor care cunosc cel mai bine rutina operatiei. Astfel, cind nu trebuie sa explice prea mult de ce au nevoie, se pot concentra mai bine asupra interventiei. In acelasi timp unii dintre chirurgi sint superstitiosi. Altii prefera un anumit foarfece, o anumita boneta sau o anumita piesa muzicala. Unii asculta muzica, unii nu suporta zgomotul in sala de operatii, altii au haine speciale pentru interventii dificile, prefera anumite asistente medicale sau instrumentarul asezat intr-un anumit fel. Chirurgii sint „o specie" aparte printre medici, cum ei insisi spun, si fiecare are tabieturile lui, superstitii sau ticuri legate de sala de operatie. Toti spun ca au astfel de obiceiuri fie ca sa nu se simta stresati in timpul operatiei, fie ca sa previna „orice surpriza din sala de operatie". Unii dintre chirurgi asculta muzica, altii prefera linistea absoluta, unii se simt norocosi in ziua de 13, altii doar in acea zi au emotii cind intra in sala de operatii, unii opereaza relaxat doar cu echipa lor obisnuita, altii opereaza oricind cu oricine. Poate cea mai dificila dintre specialitatile medicale, chirurgia aduna personaje si personalitati de toate felurile, insa pina la urma chirurgii spun ca si ei sint „oameni normali ca toti ceilalti". „Mi se pare o chirurgie de fite cea cu muzica in sala" Sala de operatii arata aproape la fel la fiecare interventie chirurgicala, indiferent ce echipa de medici intra in ea. In acelasi timp, fiecare dintre chirurgi aduce in sala ceva doar al lui, un semn personal. De asemenea, se intimpla ca insusi chirurgul sa schimbe ceva la propria persoana pentru a deosebi medicul din afara salii de operatie de cel care intra cu bisturiul in corpul pacientului. Daca unora le place zgomotul, agitatia, alti chirurgi aleg linistea profunda in momentul unei operatii. „Ma e