Mă sună vineri seara Nelu de la Skene… „Salutare. Ai aflat de petrecerea de mâine?” „Nu. Care petrecere?”, „La Kinna. Se face o asociaţie românească. Asociaţia încă nu funcţionează… dar s-au gândit să organizeze un chef. Veniţi? Cântă Gică de la Jönköping!”, „Sigur.”, „Atunci treceţi intâi pe la noi, stăm un pic de poveşti si apoi plecăm”, „S-a făcut!”.
L-am cunoscut pe Nelu acum vreo două luni, într-un supermarket, la coada de la casă. Am auzit vorbindu-se româneşte în spate, am aruncat o privire „făptaşilor” că să văd dacă e cazul să înţeleg… şi, cum păreau foarte prietenoşi, am intrat în vorbă. Aşa am aflat că erau nu din România, ci din Banatul Sârbesc. Că au sosit în Suedia cu 30 de ani în urmă şi că nu au încetat nici o clipă să vorbească româneşte. Aşa că acum limba lor română e, pe alocuri, mai bună decât a unor români care trăiesc în România. Sunt foarte mulţi in Suedia şi sunt grupaţi în diverse zone ale ţării în funcţie de satele din care se trag. Mai multe despre românofonii din Suedia, se aud aici.
De la întâlnirea din magazin, nu mai vorbisem deloc cu Nelu. Aşa ca surpriza a fost cu atât mai placută.
Carevasăzică, am mers la petrecere. Bilet de intrare… cam 11 euro, orchestră, feţe de mese albe şi … nici un loc. Organizatori panicaţi fiindcă puseseră anunţ pe facebook dar nu se gândiseră niciodată că vor avea un asemenea succes si oameni veniţi de la 30 sau 100 km, uşor nervoşi fiindcă se şi vedeau întorcându-se imediat acasă.
Într-un final au apărut mesele pliante, s-au luat fotoliile de pe hol, scaunele de pe terasă, iar problema a dispărut.
S-a deschis şi bufetul… cu sărmăluţe făcute de tanti Irina, perniţe Viva, napolitane Joe cu miere (care, am verificat, nu au văzut niciodată mierea dar au în ele un E deosebit de gustos), croissants 7 Days, cozonac Boromir şi, piesa de rezistenţă… pufuleţi.
Am avut
