După ce, timp de mai multe decenii, pentru Statele Unite independenţa energetică era cel mult un vis, astăzi ea devine din ce în ce mai mult realitate. Conform unui articol din cotidianul The Washington Post, „axa energiei" viitorului se va afla în emisfera vestică - pornind din Canada, trecând prin SUA şi Guyana franceză şi oprindu-se în Brazilia.

"Pentru mai mult de 50 de ani, centrul hărţii mondiale a petrolului s-a aflat în Orientul Mijlociu, în ciuda tuturor noilor descoperiri de zăcăminte din restul lumii", scrie autorul articolului, Daniel Yergin, directorul companiei de consultanţă energetică Cambridge Energy Research Associates, „iar toate prognozele indicau că dependenţa Statelor Unite de petrolul din acea zonă va continua să crească".

Însă astăzi, spune Yergin, această realitate care a definit nu numai politica energetică şi economică a Statelor Unite, dar şi întreaga economie globală, se apropie de sfârşit: America, şi odată cu ea întreaga lume, se află în faţa unei noi realităţi, care va aduce schimbări importante pe plan economic şi geopolitic. Iar această apropiată independenţă energetică nu a fost rezultatul unui plan politic, ci a survenit aproape accidental, ca urmare a descoperirii şi perfecţionării anumitor tehnologii şi metode de foraj şi extragere a petrolului.

Politica energetică emisferică

Deşi în SUA noţiunea de „politică energetică emisferică" a bântuit încă din anii '70, scrie Yergin, aceasta s-a bazat pe doi piloni deosebit de instabili: unul dintre ei era Venezuela, iar celălalt, Mexic. Odată cu venirea la putere a lui Hugo Chavez, producţia de petrol din Venezuela a scăzut dramatic - cu peste 25% în ultimii 10 ani, iar animozitatea pe care Chavez a arătat-o faţă de Statele Unite nu l-a recomandat pe acesta drept un partener de încredere. În Mexic, producţia de petrol a scăzut de asemenea, statul din America Centr