Guvernantii se lamenteaza, jelesc si impun prudenta la cheltuieli, fiindca nu-i asa, criza e doamna cu coasa ce bate cu degetele-i descarnate la usa unei tari sfrijite. Dar nici locatarii vizati nu arata ca s-ar sinchisi de vaditele semne ale primejdiei de pustiire.
Mai precis, mana de ajutor in care stau ticsite fisicurile cu bani europeni este ignorata cu o nonsalanta vecina cu iresponsabilitatea. O impasibilitate bolnavicioasa insusita benevol. Aduce cu zicala despre capra raioasa mandra de coada ei erecta.
Romania este a saptea tara din fratia europeana ca marime a populatiei, insa se situa anul trecut in a doua jumatate a clasamentului, pe locul 17, ca dimensiune economica luata in calcul dupa valoarea PIB. Chestiunea aspirarii fondurilor continentale de catre tara noastra este de-a dreptul dramatica.
Deoarece, pe langa riscul de a pierde sume foarte consistente din banii alocati perioadei apropiate, economia romaneasca pierde timp scump de recuperare a decalajului fata de celelalte natiuni membre ale UE. Concluzia fara echivoc ii apartine lui Benoit Nadler, reprezentant de prim rang al Comisiei Europene.
Cum sa nu aiba dreptate omul, cand rata de absorbtie a fondurilor europene se afla undeva pe la genunchiul broastei, masurandu-se intr-un procent cu o singura cifra: sub 4%? Principalele cauze ale acestui uluitor fenomen sunt cantonate exclusiv in ograda tarii. Mai exact in dreptul decidentilor care o compun. Procedurile licitatiilor din punct de vedere tehnic sunt arhicunoscute.
Multi veniti, putini alesi. Cei din urma, pe spranceana si cu dedicatie. Nivelul alarmant de ridicat al birocratiei din sfera autoritatilor de management produce deopotriva indignare, timp risipit si, in cele din urma, lehamite. Rezultatele sunt extrem de concludente.
Motivarile soarecilor de birou, cu galoane de s
