Un gest imposibil de imaginat ma face sa imi para rau pentru toate cuvintele bune si gandurile pline de viata si optimism atasate vreodata de aceste meleaguri. Oricine l-a vazut pe suporterul care l-a lovit pe la spate pe jucatorul Stelei ramane inmarmurit pentru cateva clipe.
Daca aici a ajuns sportul romanesc, mai bine fara. Daca asta e fotbalul pe care il mai avem, mai bine sa-l fi desfiintat cu totul. A devenit o rusine si o sursa inepuizabila de scanduluri.
Ce s-ar putea spune despre un caz izolat? Un nebun sadea si-a imbracat pumnul intr-o platosa si a sarit sa il omoare pe terenul de fotbal pe un jucator al Stelei. Nu e nimic de comentat, nimic de invatat. Un gest rasarit, aparent, din neant. Si care trebuie sa se intoarca acolo.
Se poate generaliza ceva de la el plecand? Desigur. Dincolo de faptul ca el simbolizeaza doar tulburarea mintala a faptasului, gestul in sine este reprezentativ pentru situatia generala in care ajuns sa traim.
Macar de ne-am petrece zilele sub o dictatura politica, atat de frecvent invocata de presa si analisti, insa noi ne zgribulim de frica in fata dictaturii pumnilor si cutitelor golanilor de pe strazi. Ei conduc astazi cu adevarat Romania, ei sunt exponentii cei mai de succes ai tranzitiei postdecembriste. Ei impart pumni in intersectii, gloante in baruri pentru care taxa de protectie si manele in corturile din fata blocului.
Totusi, in lumea lor, nu exista nici macar cea mai vaga idee despre vreo dictatura politica. Pentru ca, daca ar fi, insasi existenta lor ar fi stat sub semnul intrebarii. Asa, ei isi vad de "treburile" lor si nu au timp nici macar sa respire.
Se organizeaza in clanuri - si isi impun apoi dictatura in centrul lor de influenta.
Mana in mana cu politicul, cu politia si administrativul, dictatura golanilor de astazi e mai puternica deca
