"Domnule presedinte! Opriti coruptia din tara! Opriti coruptia!", i-a strigat un barbat, sambata, presedintelui Traian Basescu. Cei prezenti au spus ca seful statului nu a auzit, sau, oricum, nu a reactionat. Intrebarea este: I s-a adresat barbatul cui trebuie?

Mai bine spus, este presedintele Romaniei, indiferent ce nume ar purta el, cel care detine cea mai mare putere si responsabilitate in stoparea sau macar diminuarea acestui fenomen sau altcineva? Sa fie justitia? Sa fie clasa politica? Sa fie societatea in ansamblu?

Avertismente fara ecou

Romania a fost atentionata, direct si indirect, in repetate randuri si de la cele mai inalte niveluri, cu privire la gradul din ce in ce mai ridicat de coruptie manifestata in toate domeniile. Sa ne reamintim doar de rapoartele pe justitie ale CE din cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare, de declaratiile explicite facute de cancelarul german Angela Merkel la Bucuresti sau de cele ale ambasadorului SUA, Mark Gitenstein.

Apoi, sa nu uitam ca tot coruptia este si pretextul in baza caruia aderarea Romaniei la Spatiul Schengen a fost amanata pe termen indefinit, mai bine spus pana cand Romania va da semne ca inregistreaza si succese, nu doar umilinta dupa umilinta, in lupta cu coruptia.

Cand sa fie asta si cine ar putea misca lucrurile in sensul dorit?

Presedintele? Conform Constitutiei se poate spune ca are o importanta responsabilitate in aceasta privinta, dar nu si parghii pe masura. Traian Basescu a incercat diverse strategii pentru a impulsiona lucrurile, dar, dupa un mandat si jumatate la Cotroceni, rezultatele sunt destul de slabe. Interventiile sale publice pe acest subiect, atat in parlament cat si in media, au fost interpretate ca amestec in treburile justitiei, iar mentinerea in functie a procurorului general si a sefului DNA au fost considera