Cea de-a 44-a ediţie a "Crizantemei de Aur" a avut parte de recitaluri impresionante ale unor mari interpreţi, precum "copilul teribil al muzicii lirice româneşti – "Florin Georgescu, Iordache Basalic şi "regina" Felicia Filip, care ne-a amintit de minunata Maria Tănase.
Fosta cetate a Ţării Româneşti a fost surprinsă (neplăcut) de şansonetele şi canţonetele Ramonei Bădescu. Sala a fost goală, dar ce mai contează, atât timp cât ea are impresia că o oferit un moment emoţionant!
"În primul rând sunt emoţionată că sunt pe scena festivalului, dar emoţia aceasta este de un milion de ori mai mare pentru că interprez o melodie compusă de tatăl meu – a spus Ramona. Îmi aduc aminte că prima piesă pe care am cântat-o în viaţa mea, când aveam 4 ani, era compusă tot de tata şi se numea «Sunt Ramona din Craiova». O cântam la «Cântarea României». Iată că, după 38 de ani, interpretez o altă melodie de-a tatălui meu! Sunt emoţionată, mă simt foarte responsabilă şi îi mulţumesc! Premiul meu cel mai mare este că pot să interpretez melodia sa!"
O scurtă precizare este suficientă pentru a aprecia la reală valoare atât piesa tatălui, înscrisă în concurs la secţiunea creaţie, cât şi interpretarea fiicei. Şi anume: piesa – "Un cântec străbate lumea" – nu a câştigat nimic, iar refrenul era magistral de... cacofonic: "Mă întorc acasă, mă întorc acasă". Dar să o lăsăm pe Ramona Bădescu, în "responsabilitatea" ei şi să trecem la lucruri serioase. Oricum, pentru "jucătoarea" Bădescu a fost şah mat la "Crizantema de Aur", care, din fericire, nu este "Cântarea României"...
Într-un decor al jocului de şah, pionii, caii, turele, nebunii, regele şi regina au prins viaţă în foaierul festivalului şi au încântat publicul cu o deosebită paradă a costumelor ce a încununat tema ediţiei de anul acesta: competiţia.
Amfitri
