Săptămâna trecută, Puterea şi Opoziţia au ratat, pe rând, întâlnirea cu viitorul. Dacă Opoziţia s-a întors mult în trecut pentru a smulge capital electoral, Puterea a refuzat adevărul despre viitor pentru a prezerva voturi iluzorii. Sursa: VLAD STĂNESCU

Jocul de-a trecutul şi viitorul va fi obsedant pentru anul 2012. Modul în care opoziţia reuşeşte să recupereze fiecare fragment de trecut nu încetează să mă uimească. La urma urmei, într-o lume dominată de incertitudini, când senzaţia de "capăt de drum" se înfiripă, ar trebui să ne aşteptăm la acest tip de poziţionări ale oamenilor. Unii văd salvarea în "momentele de glorie" ale istoriei, alţii refuză orice nostalgie şi pledează pentru schimbări radicale.

Goană după voturi. Nimic altceva nu a fost invitarea fostului monarh Mihai I să vorbească Parlamentului. Niciunul din cei care s-au repezit să-i facă invitaţia, să-i ducă trena, să îşi facă o poză, să stea un loc mai în faţă nu a avut în minte mai mult decât să smulgă o halcă, cât de mică, din popularitatea de care încă se mai bucură acum Casa Regală printre români. Ce-i drept, un segment mic, de maximum 15%, dar bătălia de la anul va fi pe fiecare vot .

După "istoricul" moment din forul legislativ, inevitabil au început dezbaterile despre "monarhie versus republică". De fapt, ele s-au reluat doar, pentru că dezbaterile reale au fost refuzate de puterea de tranziţie la începutul anilor ’90. Eu cred că sunt irelevante.

Sunt tardive şi chiar ipocrite.

Am remarcat, într-adevăr, un fior de plăcere şi o dulce reverie în atmosfera de la Parlament în timpul prezenţei regelui. Emoţia gâtuită a unor liberali şi social-democraţi la ieşire nu făcea decât să camufleze gândurile lor adevărate: "ce frumos ar fi în ţara asta şi pentru noi dacă am avea un şef al statului slab, uşor de manipulat, care să joace cum cântăm noi