Zona euro a trecut prin una dintre cele mai dificile şi importante săptămâni pentru istoria financiară a regiunii, în care liderii au convenit asupra unui răspuns mai cuprinzător ca niciodată la criza datoriilor prin care speră să izoleze uniunea monetară de turbulenţele pornite din Grecia.

Angajamentele la care s-a ajuns nu au reuşit însă să convingă pe deplin pieţele, acestea temându-se că pachetul de salvare a venit prea târziu şi este prea mic pentru a împiedica scufundarea unor economii mai mari, precum cea italiană, scrie The Wall Street Journal.

Elementele esenţiale are reacţiei zonei euro, care poartă clar amprenta influenţei Germaniei, sunt recapitalizarea băncilor, extinderea capacităţii fondului de salvare a spaţiului euro, Fondul European de Stabilitate Financiară, la 1.000 de miliarde de euro şi reevaluarea în scădere a datoriilor Greciei către bănci cu 50%.

Recapitalizarea băncilor, respectiv majorarea ratei de adecvare a capitalului instituţiilor de credit de la 5% la 9% până în iunie 2012, va necesita probabil 106 miliarde de euro.

Bursele europene şi de pe Wall Street au închis indecis şedinţa de tranzacţionare de vineri, prima după stabilirea planurilor anticriză, iar investitorii au cerut dobânzi mai ridicate pentru randamentele obligaţiunilor italiene şi spaniole. Piaţa obligaţiunilor este deosebit de importantă pentru guvernele europene deoarece de acolo ele se împrumută pentru satisfacerea nevoilor financiare. Italia are datorii de 1.900 de miliarde de euro, din care anul viitor ajung la scadenţă 200 de miliarde de euro.

Care sunt îngrijorările pieţelor şi analiştilor

Investitorii au destule motive pentru a rămâne precauţi, notează WSJ. Una dintre întrebările care se ridică este aceea dacă planul de extindere a FESF va reuşi.

În strategia oficialilor europeni, fondul ar trebui să sprijine ţăril