Decizia de săptămâna trecută a liderilor europeni de a înjumătăţi datoriile Greciei reprezintă un pas important în îmbunătăţirea dinamicii datoriei statului elen, însă şi o lovitură dură dată băncilor şi fondurilor de asigurări sociale greceşti. Preţul nu ar fi fost atât de mare dacă s-ar fi respectat o regulă elementară de economie, diversificarea investiţiilor, scrie publicaţia grecească Ekathimerini.
Băncile elene deţin obligaţiuni guvernamentale cu o valoare nominală de 45 mld. euro şi bonuri de trezorerie de mai multe miliarde de euro.
În aceste condiţii, tunderea cu 50% a datoriilor stabilită de liderii europeni afectează sever capitalul instituţiilor de credit, iar deficitul de capital va trebui acoperit până în luna iunie a anului viitor, ceea ce va duce probabil la naţionalizarea totală sau parţială a băncilor.
Opinia generală este că sectorul public este responsabil pentru ajungerea Greciei la faliment şi pentru problemele băncilor. Pe de altă parte, băncile nu au fost obligate de nimeni să investească masiv în obligaţiunile suverane greceşti.
După intrarea Greciei în zona euro în lipsa riscurilor privind cursul de schimb valutar, băncile ar fi trebuit să-şi diversifice deţinerile de obligaţiuni în datorii suverane ale altor state euro folosind ca etalon PIB-ul fiecărui stat, notează Ekathimerini. Dacă ar fi respectat această regulă elementară, pe care studenţii la economie o învaţă în primii ani de studiu, instituţiile de credit ar fi avut de-a face cu pierderi mai mici şi nu ar fi pus în pericol deţinerile investitorilor. În realitate însă, băncile au pus în faţă interesele altora, şi nu pe ale acţionarilor, care acum plătesc preţul acestei politici.
Aceeaşi greşeală a fost făcută şi de fondurile greceşti de pensii, care au investit fondurile contribuabililor în obligaţiuni guvernamentale. În acest caz însă, fondurile de
