România livrează pe pieţele externe lână, legume, fructe, fier şi piei neprelucrate, apoi cumpără de la străini pulovere, conserve, unelte, utilaje şi marochinărie la preţuri incomparabil mai mari.

O vorbă din bătrâni spune să vinzi laptele, nu vaca, respectiv să consumi ouăle, nu să tai găina, dacă vrei să ai tot ce-ţi trebuie în gospodărie. Recomandarea este valabilă şi la nivel general, pentru economia ţării: ar trebui să vindem la export produse finite, cu valoare adăugată mare, şi să cumpărăm din import mărfuri brute pentru a ne asigura prosperitatea. Statisticile oficiale arată, însă, că noi procedăm exact pe dos. Mai mult, după ce am vândut materiile prime în formă brută, cumpărăm produse finite, şi asta ne provoacă pierderi de ordinul sutelor de milioane de euro anual.

Calitate slabă, pierderi de milioane

Faptul că au crescut exporturile şi, astfel, am ieşit din recesiune i-a bucurat deopotrivă pe analiştii economici şi pe politicieni, iar acum îi întristează pe toţi spectrul revenirii în criză, pe fondul scăderii potenţialului de export. Vom vedea, însă, că nu atât volumul exporturilor şi importurilor este important, cât calitatea acestora, iar din buletinele de comerţ exterior ale Institutului Naţional de Statistică reiese că tocmai aici stăm cel mai prost.

Mai exact, în relaţia cu principalii noştri parteneri externi din Uniunea Europeană (Franţa, Germania, Italia şi Ungaria) practicăm un comerţ din care nu avem decât de pierdut. În Franţa, spre exemplu, am exportat, în primele şase luni din acest an, carne brută în valoare totală de 3,3 milioane de euro şi am importat din aceeaşi ţară mezeluri şi preparate din carne în valoare de 5,5 milioane de euro. Către Italia am trimis la export, în aceeaşi perioadă, lână brută şi fire textile în valoare de 28 de milioane de euro, dar am importat îmbrăcăminte, confecţii şi trico